cât de departe-i palatul vieților anonime
Omul, metamorfoza fără de-nțeles
între două lumi sinonime

am învățat să mor mai frumos
dragostea persistă în tăcere
transmite reverberații
de durere

coșmarul tinereții
îmbătrânirea lentă
ceea ce nu mă ucide
mă face sclav al durerii

sunt clona umbrei mele
ne-mbrățișăm în jocuri de cuvinte simple
ne-ascundem în jocuri de lumini
și de imagini succesive

și cui i-ar păsa de umbra întemnițată de un soare hain
fără de tine razele sunt muguri de zăpadă ce-mi zgârie retina
fața de pernă încă mai păstrează la colț un zâmbet
și acostez la țărmul viselor

nu există lege în ceea ce privește direcția timpului
nu există lege în ceea ce privește amorul
suntem născuți din aceeași țărână
praf aruncat în ochii existenței

lumânarea îmi rămâne cel mai fidel dintre cititori
te pierd printre ecouri rupte de cadență
diforme gânduri exorcizând
tăcerea

suntem suflete pierdute
ca florile-n oceane
de furtuni