Toti avem parinti undeva si stim deja ca mor...
Cu lacrime fierbinti, i-om plange, de dor ,
Dar acum ca ii avem le mai spunem ca-i iubim?
Acum, cat putem, bunii lor copii sa fim!
Cei ce n-au o stiu prea bine, ducandu-se la morminte,
Sa si-i planga, sa se-aline, ingrijind de cele sfinte.
Ca parinti om fi si noi, departati dintre cei vii
C-un copil sau poate doi care ne va pomeni.
N-astepta sa mangai crucea, de-ai parinte inca viu,
Fa-o-acum fiindca se duce, fa-o ! Inca nu-i tarziu..