Și se-auzea scrâșnind sub roțile mașinii
Asfaltul dur, crăpat de tonajele zilnice.
Cu voci tremurânde, cu brațe vânjoase
Ieșeau oamenii de la muncile silnice.

În palmele lor sudoarea impunea putere,
Priviri încruntate și dure în plin te izbeau.
Din brațe de oțel și din trupuri de piatră
Titanice forțe-n afară răzbeau.

Ploua mărunt, nori fumurii se atârnau pe boltă,
Iar vântul, printre stropi, cale-și făcea,
Și-n mii de zgomote ce-mpresurau orașul
Clopotul bisericii puternic se-auzea.

Se înserase. La geamuri lumini se aprindeau
Ca beculețele electrice ale pomului de iarnă.
Numai zăpada lipsea din peisaj
Și zilele romantice de toamnă.

Copiii se jucau nestingheriți
Sub lumina palidă a lunii
Și se gândeau că-s cei mai fericiți,
Fiind indiferenți de restul lumii.

Mai e putin și se apropie Crăciunul,
Iar oamenii de sărbători se pregătesc.
Și va urma apoi revelionul,
Când anii, în plină noapte, se unesc.