Pe cruce atârnă
Dumnezeirea
Șiraguri de sânge
Pe Chip se preling
Tăcerea e mută
Doar Moartea
Mai urlă
Spre moarte pășind.

Coroana iubirii
Îi străpunge privirea
Cuvântul se stinge
Pe cruce
Iertând
Străpuns este Cerul
Străpunsă-i Lumina
Din care
Izvoare de viață
Se scurg.

Și ziua se închide
Și Soarele plânge
Întrega natură
E-n doliu acum
Doar omul
Nu tace, nu vede
Nu simte
Cum se naște
Pe cruce,
Murind pentru el,
Mântuirea.