să-mi întâmpin nașterea
cu genunchii la gură
prăvălit ca un zeu
între alfa și omega
pe câmpii străvezii cu buze de maci
cu fața spre vânturile de stepă
dând o raită prin cer
în desant de lacrimă
cu îngeri de sticlă abracadabranți
prin pulberi de jar
si noptile
mutilate-n plăgile de neon
ale acestui oraș-femelă
juisând
muzică și torsuri arămii
precum nudurile lui modigliani
cioplite-n cadavre de cale ferată

"with a rain that is falling"
striații albastre în cărnuri de nori
înzăbrelesc fereastra...

cu trupul fin de pandolin
anastasia își plimbă câinele.