în duminica asta
toate lucrurile sunt noi
și oamenii sunt noi
fiecare respirație
capătă importanță

nimic întâmplător

sub cercuri imense
se rostogolesc rugăminți
prin care oamenii vor
să-și schimbe trăirea

ceva se întâmplă

din turla bisericii
începe drumul
spre cer
depărtările acoperă cuvântul

din carnea mea se desprinde o fibră

nimic nu mai doare
în dimineața asta
fără aer
nefirescul îmi curăță pleoapele
de resturi

totul se cutremură