ți s-a făcut frică și
nu poți să taci
te acoperi cu vorbe
precum copacii cu frunze
dar vorbele tale nu rodesc
și, deși știi asta
n u p o ț i s ă t a ci!
publicul e străin
e rece
iar ție ți s-a făcut dor de morții tăi
de fusta bunicii , de busuiocul din curte
și de privirea alb-albastră a tatălui plecat
până colo, la colț
pentru o întâlnire cu eternitatea
te agăți de cuvinte dar
le cauți miezul pe jos
umbli în patru labe căutând înțelesul cuvintelor
mai ai puțin și vei începe să urlii
dar tu nu vrei asta
miezul cuvintelor îl vrei
și fusta bunicii
și să se întoarcă tata
și sperietorile astea de ciori care te privesc
să capete viață
să aibă și ele un Dumnezeu și mai ales
să tacă!

visează
că se reflecta cerul în ea.


Cuvinte

ți s-a făcut frică și
nu poți să taci
te acoperi cu vorbe
precum copacii cu frunze
dar vorbele tale nu rodesc
și, deși știi asta
n u p o ț i să taci!
publicul e străin
e rece
iar ție ți s-a făcut dor de morții tăi
de fusta bunicii , de busuiocul din curte
și de privirea alb-albastră a tatălui plecat
până colo, la colț
pentru o întâlnire cu eternitatea

te agăți de cuvinte dar
le cauți miezul pe jos
umbli în patru labe căutând înțelesul cuvintelor
mai ai puțin și vei începe să urlii
dar tu nu vrei asta
miezul cuvintelor îl vrei
și fusta bunicii
și să se întoarcă tata
și sperietorile astea de ciori care te privesc
să capete viață
să aibă și ele un Dumnezeu și mai ales
Să tacă!
Ââââ