când ies din schimbul doi
îmi potrivesc cu atenție pașii
e important
să trec pragul întotdeauna cu piciorul drept

e o repetiție necesară
pentru ziua de mâine
care va veni sau nu

nu sunt superstițios
deși îmi place să trag în piept
aerul tare al nopții
în parcarea din fața hypermarketului
apoi privirea în sus și bucuria
cerului limpede
luceafărul de noapte clipește
ca vârful unui electrod când sudezi
e o stereotipie a gesturilor
drumul spre casă la fel
ca drumul spre serviciu
numai că în alt sens
iar graba e de fiecare dată
invers proporțională
măresc pasul până când
mă trezesc luînd-o la fugă
mânat de o voință necunoscută
m-aș opri la o bere
în cârciuma de vizavi
dar trec valvârtej și într-un minut
sunt în stația tramvaiului
îmi trag sufletul un pic
și când privesc în sus

luceafărul de noapte e tot acolo