din versuri vechi strâng oase mici în suflet-săculeț
pe ochi-tarabă vând în zori cuvinte fără preț

un La de fericire schimb pe-o întristare goală
de stele coapte și fierbinți mă-nșel că am o poală

sau poate contratimp primesc un vis la gând de două
îmi scarmăn și îmi împletesc o iarnă mult mai nouă

de râs se strâmbă toți copacii de fericiri deșarte
o nouă vară va veni cu păsări de departe

voi face bulgări moi de zbor zvârlindu-te-nzeire
și voi strivi călcând minuni pe umbra fără fire

vor fi zăpezile rai alb cu scrâșnete de dinți
se vor muri să ne colinde copiii din părinți

vom pune porțile în drum zgârciților cu duhul
atâtea pozne va să facem ni se va duce buhul

vom adormi târziu-devreme la gura unei sobe
și flăcările ne vor spune povești cu vânt de vorbe

am fost prin lume sau n-am fost sau a fost o părere
ne va rămâne-n lume versul ce tot mai multe cere