acesta-i locul privirilor din urmă
trepte
spre zidurile unui alt hotar
fără ferestre rostuite
de unde
nu vei reuși să mai vezi depărtările
aprinse-n roşul soarelui târziu

dincolo-i alt tărâm
adăpost
te oprești în fața porții
cât să mai asculţi râsete ce-au fost
şi fețe desenate
în nuanțe de galben pai
care s-au scurs
ca o maree la reflux
pe cenușiul nopții răsărite
deasupra amintirilor