Femeie-i frica, umbre are-n voce
Şoptind chemarea chinului lascivă
Erotică a minţilor derivă,
Amorul cel de sub o stea atroce.

Îmbrăţişarea ei e-n gând nocivă
Infernul omenesc să îl invoce,
Sărutul ei de te-a iubit feroce
Doar Dumnezeu îţi şterge-a ei salivă.

Un teatru de-ntuneric pune-n scenă
Şi îţi astupă cugetării ochii
Purtând coşmarul nud sub negre rochii
Cu glăsuirea lui de taină-obscenă.

Dar spaima-i doar lumescului muiere
Mă-nalţ spre Domn, din rădăcină piere.