Încãrunţeşte lumina!
Azi i-am zãrit în pãr
Un fir alb
Ascuns în pieptãnãturã.
Nu ţine cont de ani,
Vrea ea sã fie cochetã,
Dar umblã cu capul în nori
Şi nu ia seama pe unde calcã.
Abia am reuşit sã o salvez de dimineaţã:
ÃŽÅŸi prinsese un picior
În plasa singurãtãţii.
Of, luminã!
Îmi calc pe bãtãile nesigure ale inimii,
Dar îţi promit ca,
De azi înainte,
S-aştern în faţa ta,
Ca-n faţa unei regine,
Cuvintele
ca trepte sigure
pe care sã pãşeşti...