încă țin versuri în sertar
deschid și galben vangoghian se revarsă
mă dor ochii

intru cu pantofii de lac
lanul de floarea-soarelui
crește până la cer

mă pierd printre versuri coapte
câteva semințe cad pe urmele mele

se-aud fiare
nu mă tem am împrumutat auriul
sunt nevăzută în adâncul lanului
vârf de creion

sertarul se închide singur
la prima petală