sufletul meu împrumută din verdele pădurii
urnit să străbată poteci neumblate
refrene pe ramuri au compus trubadurii
la izvoare susură iubiri imaculate.

iepuri veseli zburdă printre tufe
aerul miroase a rourată iarbă
la rădăcini de frasini răsar trufe
stejari vor lumini angelice să soarbă.

izvoare calme pot cerbi să îi adape
nu se mai tem de fioroșii lupi
falnicii brazi au cerul pe pleoape
poiene cu bujori țin in chirie stupi.

spiritul pădurii îmi este aproape
zadarnic moarte vrei să îl ocupi!