Zidirea Domnului în tine, doamnă
E cu păcat, a te-ncerca-n Credinţă
Sub frunza ta să nu-ţi fac trebuinţă
Când sângele la dragoste te-ndeamnă.

Pe drum de carne Răul stă-n fiinţă
Cu Binele ce-n brâu ne-aduce toamnă
A Fi la amândoi că ne condamnă
În noi împerechindu-se-n sentinţă.

Având tăcerii fapt ca de statuie
ÃŽn veÅŸnicie clipa ta o duci
La Dumnezeu când rugăciunea-ţi suie.

Iar gândul tău îl speli de iad pe cruci
În mâna cu poem bătându-ţi cuie
Că de a lirei sete te usuci.