Ce ne mai ține vii?
Durerea din amintiri, aripi frânte
Ce-am îngropat în sertarele inimii
Bătăile lipsă din fiecare respirație
Amarul din vinovăția celuilalt.
Durerea e profesoara ce știe
Ce să te-ntrebe, lecția neînvățată
Cum să te facă de râs viața toată
Să te țină cu privirea la capătul existenței.
Ce ne mai ține vii?
Bucuria de-a săruta minunea
De-a o strânge cu brațe, cu buze,
Cu lacrima din colțul universului
Când vine îți taie respirația
Cu zâmbetul de copil prost și fericit
Contemplezi și nu crezi ca Toma
Te văd, te simt și nu cred
Că sunt atât de fericit... .
Ce ne mai ține vii?
Iubirea ce se scurge din durere
În fericire... în durere.