Aș vrea să plâng pentru tacere,
Aș vrea să plâng pentru uitare,
Să plâng aș vrea peste ogoare,
Pe cei plecați peste hotare.

Aș vrea să plâng prieteni pierduți,
Aș vrea să-i plâng prin poieni și munți,
Aș vrea să plâng cu vorbe în locul celor muți,
Să plâng, iar Tu Doamne, durerea să-o cruți.

Aș vrea să plâng la interdicție,
Aș vrea să plâng la acceptare,
Aș vrea să plâng de bucurie,
Aș vrea să plâng de suparare.

Aș vrea să plâng cand soarele răsare,
Să plâng cand luna merge la culcare,
Aș vrea să plâng la prima ninsoare,
Să plâng, de lacrimi sa umplu o mare.

Aș vrea să plâng ca dupa prima iubită,
Să plâng aș vrea ca o fată mințită,
Să plâng raspus de o moarte subită
Ce n-a fost prezisă de nici o ursită.

Aș vrea să plâng singur în casă,
Să plang aș vrea când nimic nu-i pe masă,
Aș vrea să plâng ca o mireasă
Cand de la părinți dusă se lasă.

Aș vrea să plâng pentru-o dorință,
Să plâng, ca un copil de gradiniță,
Să plâng aș vrea din obisnuință,
Cand ma rog, și-n mână am o iconiță.

Aș vrea să plângem cu toții
Când conștiința ne roade in mijlocul nopții
Să ne plângem, să ne plângem nepoții
Ca vor traii ca idioții.

Să plâng aș vrea la un final tragic de carte,
Să plâng cum ploua în luna lui Marte,
Aș vrea să plâng de nedreptate,
Să plâng aș vrea, să plâng, dar nu se mai poate.