rar îți amintești

mai sunt lanțuri pe lume
un câine are nevoie de mâncare
bătrâna nu deschide ușa când moartea bate și strigă
viața a plecat în străinatate
bătrâna stă de veghe
câinele stă de veghe


ajută-ne
Doamne
Tu ești sus și vezi
poate te uiți la noi te întorci pe pământ nu se mai poate...
te-am rugat și în volumul trecut de poeme…

scuze Doamne
te bat la cap cu vorba mea naivă

nici un critic nici un om cu dare de mână nu mai citește...
despre durere despre singurătate despre mersul pe jos și oboseala din piept

tu Doamne mă citești
cum altfel m-ai lăsa să scriu...
să știi
nu te mai aud
e ceva pe fir
e cineva care ne întrerupe...e bruiaj Doamne
RECONSTITUIREA nu mai rulează...
cred
s-au reîncarnat generalii...cum altfel am fi atât de legați la picioare și tu Doamne cum ai fi atât de departe
și Ștefan cel Mare plecat din istorie și toți eroii stau prin muzee și stau se uită la noi
noi uităm unde punem pasul de mâine...

ah, cred
nu de istorie îți arde Doamne ...
ai dreptate...
de cei vii și cei morți te ocupi...
promit
mă ocup de blidul câinelui și o las pe mama să moară în liniște...
să fie pace iară...și păsările călătoare să vină acasă...