agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Petite fougère ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-07-20 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Tu stai ocrotită de brațele mele
cu o gravitație difuză și tremuri odata cu ele când me sperii c-o-ntrebare confuză: “Ce-am fost noi înainte de noi doi?” și-acum tu cu ochii tăi limpezi timpul și spațiul îndoi. Zâmbesc tăcut cu-o undă de radiații incertă pe buze și-ți spun: Îmi cer scuze dar oamenii de știința chiar nu au răspuns sau dacă există, el e atât de ascuns de ochii noștri. Tot ce știu e că trupurile noastre înainte să creeze spațiul și timpul, galaxii, stele și astre, erau atât de dense încat singurul cuvânt era “haos”! Că orice gând vibra și creea miliarde de particule, fără a se lega, fară a exista între ele materia rațiunii noastre, fără a fi albe, roșii, albastre, totul fără de substanță, fără de timp, totul avea în schimb dimensiuni sinistre. Tu nu știai că exiști, eu nu știam că m-aș fi născut, tu n-aveai ochii albaștri nici veseli, nici triști iar eu n-aveam suflul acesta tăcut al ființei. Și-atunci, în nimic, ne-am cunoscut, am inspirat în noi forța puternică a sufletelor, timpul pentru puțin a tacut, apoi au explodat dând naștere sutelor miilor, infinitelor galaxii! Și da! când privesc chipul tău Îl privesc în ochi pe însuși Dumnezeu, fiecare moment se-așterne atât de dens încât într-un sens fără a putea pune totul în vorbe trăiesc mereu în centrul unei imense supernove! * Cu-n deget pe buze îmi faci semn să tac, e foarte târziu și ai vrea să dansăm în neștire, să lasăm materia sa ne intre in fire, să sclipim orbitor, să te sarut si să fac un Univers paralel. Da!, îmi spui, înainte de noi era totul și de-odată nimic; eram alți giganți, era altul Universul și-ntr-o clipă un punct așa mic, când timpul mergea înapoi, un zgomot difuz și absurd, un strigăt surd și-apoi Noi!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité