atât ați căutat în mine
de parcă ce-o să rămână din toate astea
în urma mâinilor hulpave ce-ați întins
spre un strugure îngreunat de vina
că s-a copt

copacii cad pe gânduri
iar toamna asta neinventată
ține cât cred eu
că pot să mi-o asum
cât vreau eu să vă mai scriu

să te scriu lume
pe tine, cea de care nimic nu se alege