același lampadar ruginit păzește zeițele
refugiate în lumină
norii se scutură pe tavanul vostru
pînă și fluturii din tablou se iubesc

aștepți
s-aducă cerbii noaptea deși nu mai ai somn
de cîteva decenii
rătăcești
căutînd-o în fazele lunii

din carne ți-ai decupat culoarea visului
ca să n-o mai dorești

dar totuși aștepți
să urle lupii în sufletul tău ca s-o poți iubi
// din nou //
cîteva decenii
pînă se va renaște în manuscrise

aceleași statui mute te păzesc
de uitarea policromă
care te-ar scăpa de nesom
dar norii se scutură pe tavanul vostru
pentru că pînă și fluturii din tablou se iubesc