Ce să mai întreb de tine,
Trenul ăsta mi-a răspuns,
Alunecând invers pe șine,
Mă-ntorc unde-am ajuns.

Oh, nedumerire - nedumerire...
Ești ca un roman captivant
Într-o calatorie fără oprire,
Făcând tot plictisul vibrant.

În lamentații de locomotive
Cu cartea sub cearcăne adorm,
În gândurile introspective
Ritmul pașilor mi-e uniform.

Aleea mătăsii, i-aș spune,
Pentru că nimic nu-i eclatant,
Nici minciuna-n forme bune,
Nici adevărul nu-i interesant.