dați-vă, dracu', mai la larg, mi-e sete
și voi îmi stați în soare, cum să-mi sorb
coniacul rece? mai tăiați din plete
pădurii, ploii, zborului de corb

și dați-vă din stele că nu vine
nici un luceafăr să vă ia de gât,
să vă-nfrățiți cu el, sunteți ruine
și eu sunt ziditorul cel urât

dați-vă din lumină că nu trece
nici un tramvai numit dorință, vai,
mârlanii beau coniac cu paiul, rece
mai bate-austrul pogorât din rai