Dacă am suficient curaj să mă întorc pe strada ta,
aceea înghesuită de blocuri mici ce par
miniaturale suferințe umane

lungesc părul negru într-atât încât să se potrivească
peisajului studențesc
încap din nou în blugii obosiți de atâta frecuș

aÈ™ merge cu tine
în locul în care se bea cel mai bun ceai de tei
amestecat cu biscuiți clasici

am pune de-o discuție între fete
ca să lungească savoarea zilelor scurte,

timpul mi-ar râde o clipă în față
Mihaelo, stai și freci menta în locuri străine
de tine

i-aș trânti cana de ceai peste mâinile noduroase
am închide ușa râzând cu poftă
și-am înfuleca biscuiții printre înghițituri de ceai
în ritm de Tosca.

Să-ți spun cât mi-au lipsit toate acestea?