Poema pătrată


Poezie, mă tot duc încoace și încolo peste tine
ca peste un pod care leagă, nimic altceva,
decât două uscaturi.
și doar c-o femeie te-aș mai putea schimba.


vreau să am un timp mărunt care să nu te lase să faci
mai nimic și să mă plimb cu mâinile în buzunare,
fără carne, fără gravitație, fără vreme.


dar ea, în seara aceasta, nu înțelege nimic.
femeie, timpul începu o dată cu femeia!
iubește-mă și vom fugi de moarte
în marea înșelare!