Dumnezeu se joacă…
A lui e viața toată
Și cu ea se joacă.

Dumnezeu se joacă
Cu nervii mei
Îi toacă mărunței.

Negură îmi aduce
ÃŽn sufletul pustiu
De amar plin.

Scânteia din ochi
S-o am nu mai pot
S-a dus de tot.

N-am voie să gândesc
Ci doar în el să crez
De acum pân-orbesc.

Cum pot să trăiesc
Dacă la el mă-nrobesc
Mai bine mă lipsesc.

25 mai 2004, Constanța