Vei spune hotărât:
„fulgii coboară în iarbă”
iar eu îi văd cum urcă încet spre cer
să stea la sfat cu gâștele în zare...
scenarii ciudate fac unii:
"lumea o să se răstoarne peste noapte"
calcule, răscoliri sumbre...
hei!
farisei ai lumii priviți gâștele...
apocaliptice gânduri vă tot frământă
bani aruncați pe vorbe goale
când se coace foametea în Sahel
și cerul arde dureros de tare
Ne este frig la zero grade,
Dar era bine când luam tramvaiul
la minus treizeci și-un pic,
Azi tremurăm la fiecare adiere,
Avem mașini și vile multe
haotic și devastator devine fiecare fulg
pierdut în negândire...
trosnea gheața sub carul plin de lemne
când Dunărea era o punte,
Azi toți se tânguie pe vale,
că-i frig și-a nins de-o palmă pe cărare
E arșiță în lumea largă
cu greu un strop de apă mai culeg
Ca niște copii prea râzgâiați de-o mamă
Ne este greu și cu posmagii înmuiați
E jale în paradisul plin de poame.
Senini sunt ochii celor ce poartă povara în deșert
De-ar fii aici ar tot jeli în catedrale
sardele ar fii pentru trei sarmale...
Așa cu chip de îngeri însetați
așteaptă ploaia în zadar...
Lumini multicolore de mii de wați la unii le surâd
La alții curcubeul este legământ
Ușor deșertul casa lor,
grădină plină uneori
de rod
la alții totul e o dramă,
iar mărăcinii lan de nepăsare,
în lumea cu hambare...