secționează
punctul
acesta îmi seamănă
apoi unul
în altul închide-ne
și privește
coconul îmi poartă hainele
mirosind a tăcere
înfășurată în tristețea oxizilor
febra unei corăbii
cu pânze
strică-mă și
fă-mă altceva, mamă,
scămoșat până voi umple spira unei enorme zidiri
asimetric
dezbracă-mă de cuvinte
cu un râs de femeie coaptă
de culoarea ambrei
întinde-mă în fâșii fluorescente
pe crestele valurilor
răsfrânt de parcă te-aș fi visat
din albul jupuit înalță ofrandă
mâinilor tale
să poată curge liber omul
împingând cu palmele poduri de sfoară
spre capătul ultimei mirări
curcubeu strivind în cerul gurii
labirinturi circulare
coase-mi înlăuntru
cu verde stins
bine ancorat de o coastă liberă
nevinovatul trecător
să-mi fie de cer...