inainte sa apara zorii
si sa te intorci la viata ta obisnuita,
trebuie sa intelegi
ca imi lasi inima chinuita.

mania ta
a fost a mea,
o singura data din toate,
ce dulce ironie
neaua de ziua si foc de noapte.

mai tarziu te trezesti si pleci,
ceaiul te asteapta ca intotdeauna,
imi zambesti mai mult decat normal
alba si rece ca neaua, cum nu-i niciuna.

si intre timp eu raman fara tine,
ca un uragan printre soapte,
cu atata pasiune nestinsa,
de neaua de ziua si focul de noapte.


ma foiesc prin pat arzand,
noapte dupa noapte, printre insomnii,
mereu vine numai dimineata,
tu niciodata nu mai vii.

mania ta
a fost a mea,
o singura data din toate,
ce dulce ironie
neaua de ziua si foc de noapte.