întâlnire cu ostatici


mi-ai furat sufletul ca un lup flămând și-a trebuit să te răpesc ca pe-o amintire, prizonieră să te fac într-o oază de speranță în care păsări ce nu se născuseră încă ne cântau.

deseară nu uita să iei cu tine un zămbet și vreo trei săruturi pe care-o să le țin mult timp ostatice. anii îmi vor arăta ce-au mai păstrat din emoțiile copilăriei cu remușcarea dulce-a unei sălcii ce-a uitat motivul pentru care plânge…