Rugă la Mormântul lui Lucian Matiș


Un copil își plânge tatăl
Pe o piatră de mormânt
Și nu-i nimeni ca să-i vadă
Ochii lăcrimând.

Mâinile le împreună
Printre lacrimi suspinând,
Spre cer capul își ridică
Rugăciunea-ncet spunând.

Te rog mult primește-l Doamne,
Că a fost dintre cei buni
Și a dorit curat în suflet
Dragostea acestei lumi.

Iartă-l Doamne de păcate,
Iartă-i tot ce-a suferit
Într-o lume-atât de oarbă
Pentru care s-a sfârșit.

Sufletul îi ocrotește
C-a iubit tot ce-i mai sfânt
Libertatea și lumina,
Flacăra acestui cânt.

Și mai dă-i Doamne puterea
Ca să doarmă împăcat,
Că astăzi în România
Toate clopotele bat.

Iară nouă dă-ne pace,
Dragoste la infinit,
Scumpa noastră libertate
Pentru care am murit.

În genunchi creștini cu toții
Ruga lui o ascultați,
Pe toți fiii României
Voi nicicând să nu-i uitati.

Vântul bate printre crengi,
Linistea mormânt se face
Noaptea s-a lăsat încet,
Odihnească-se în pace!