zac pe câmpul cu buruieni vagaboande
evadată fără urmă din lumea răscolitoare
îmi repet fără preget
de-a lungul chinului
trecerii zilelor
acelaşi poem ce l-am scris
în ultima clipă a veşniciei
obosind a mă târî
în miezul tăcerii infinite a unei zile rupte
de vis...