sunt încă aici
vechi suflete de strajă
pe rece munte
lâng-al nopții hău
veghează
codrii îmbătrâniți
ce zac sub crunta-i vrajă...
le vezi?
au lăsat în urmă
pustiul mohorât
și, trecând al nopții hotar,
se pierd
în pădurea deasă
holbându-se la luna plină
luna apelor însângerate...
e semn rău.