Hopa ! Am ieșit și eu
Ou micuț și derbedeu
Cu găoacea încă moale
Mă rostogolii la vale
Și căzui drept în cuibar
Lângă frații mei mai mari.
Nimerii lângă o soră
Mai mare cam cu vreo oră
Călduță și lipicioasă
Dar deloc supărăcioasă.
Lângă ea m-am cuibărit
Și-amândoi am adormit.

Dimineața m-a trezit
O mână ce m-a-nvârtit
Cu fața la soră-mea
Și-a întors-o și pe ea
Ca să ne putem vedea.

Așa am petrecut o zi
Am vorbit sute și mii
Despre ou, despre găină,
Despre cine-a fost de vină,
Despre oul cu pricina
Din care-a ieșit găina,
Dar care ou era și el venit
Dintr-o găină ce din alt ou a ieșit.
Și uite-așa-am vorbit până spre seară
Când rupți de oboseală adormirăm iară.

A doua zi, somnoros,
Mă trezii deja întors
De pe-o parte pe cealaltă
Lângă soră-mea cea caldă.
Nici nu m-așeză prea bine
C-o și luă de lângă mine
Și-auzii încet:
„- Ãsta-i bun de fiert !”
Aceste cuvinte
Mi-au rămas în minte
Amintire grea
De la sora mea.

Vorbe de copil
Dulci și cristaline
Al căror înțeles pe-atunci
Era străin de mine.

Credeam că a luat-o
Într-un loc mai bun
În care vreodată
Și eu o s-ajung.

Și-am ajuns, să știți,
Ușor încălziți,
Apoi clocotiți,
Fierți într-un ibric
De-un copilaș mic,
Mâncați de-o haină
Voce cristalină.