Când te-am văzut urcai pe scări spirale
Þinându-te cu mâinile-amândouă.
Un vânt sufla-n tangaje triviale
Făcându-mi vechea pestilență, nouă.

C-un simț arid, avid cerșeam să plouă,
Conturu-ți ud, abise sculpturale,
Clipa s-o facă, despicată-n două,
Să-nțelenească-n lumi imateriale.

Stârneai un vânt cu izuri de furtună,
Predominant, adus la exaltare
De muta, implacabila-ți chemare...

La baza scării, gânduri când se-nturnă,
Chemarea ta căzu, inoportună :
La ce te-aștepți ? Nimic nu-i nou sub soare!


(Din volumul : CONFESIUNI
PENTRU DOUA GENERATII)