Cum percepem linistea?

Un om prost imbracat stand in fata unei porti.
Sa bata...sa nu bata?
Se apropie usor, incercand sa nu atinga prea tare pamantul...
Ii e frica, foarte frica de ce se ascunde in spatele ei,
Sa fie o lume mai buna? O lume mai rea?
...Sa bata!!!

Isi priveste cu foarte multa atentie palma,
Arata ciudat...oare ce inseamna toate liniile alea?
Stiu! Fiecare linie e ceea ce a mai ramas dintr-o suferinta veche,
Dintr-o durere ascunsa in adancul sufletului lui.
Si daca fiecare linie e o rana?
Si daca la cea mai mica atingere urmeaza sa se deschida vechea plaga
Si sa tasneasca iarasi sangele albastru al disperarii,
Cu ce curaj sa bata-n usa?

Cineva trebuie sa stie ca e in fata ...
Cineva trebuie sa stie tot ce face el in acest moment
Si atunci? De ce nu deschide?
De ce asteapta sa bata?
Daca stie ce isi doreste, sa-i deschida!
Si totusi...NIMIC.

Isi ia inima in dinti si bate...cioc-cioc.
Ar fi trebuit sa strige...
Pacat ca e mut...abia acum a descoperit
Oricat incearca, orice cuvant rostit capata alt inteles,
Avea insa sentimentul ca dupa poarta aceea va gasi un raspuns...

In jurul lui e forfota, galagie
Si nu se deschide....inca
O sa se deschida curand,
O clipa, o lacrima, un rid, un fir de par alb....si iata
Cu un scartait dureros, mareata poarta se da la o parte
Tot ce era in jurul lui dispare,
Tot ce-a iubit devine trecut si tot ce-a urat niciodata.

A ajuns acasa.
Si-a gasit parintii.
Are acum convingerea ca dispune de liberate deplina,
Ca i-a intalnit pe cei care ii vor da viata
pentru a doua, a treia, a patra,a..... oara,
Pe cei care il vor ajuta sa spuna tot ce buzele n-au putut sa rosteasca vreodata.

Tatal era un tip subtire, inalt iar mama alba si firava,
Dupa cautari de ani de zile si-a gasit refugiul...
....un creion, o hartie si multe cuvinte in plus.