Picura neatent, neincetat
in mine.
Picura cald si verde
in amara fericire a ploii.
Imi tuna tremurul serii,
iar trista apasare a mainii tale,
nu e in palme,
ci in cantul mut al tacerii.
Cresc lumi
in ritmul secundei tale,
dar eu imi ascund,
mereu,
fata in liniste-ti...
Si-atunci,
cu ochii mari de uimire,
invat sa visez.