pe când nu mai știa nici vântul
ce spune evanghelistul,
tot trecea încet înghețul
ba într-unul, ba întru-altul.

la geam se chichotea secunda
povestind cu o oglindă,
tot urcând spre cer a umbră
cu-al ei trup de dor plăpândă.

iar în mijloc de viață
eu, hârtie-ngândurată,
mă împăturam pe-o piatră
timpului să-i țin de cald, dis-de-dimineață.







###
Brasov
11 iulie 2003