Rosu e vinul ce-mi umple paharul,
Si albastra-mi privirea ce-o arunc asupra-i.
Rasarit de pluta din pestera cea verde,
Crivat aromat ce-nfioara peretele de sticla.
Dogoarea cea rebela coloreaza zapada sufletului,
Iar iarba amintirii se cufunda-ncet in placere.

Ochiul inca mai simte,
Aerul greu al inaltimilor.
Si mana inca mai aude,
Curgerea norilor,
In cascade de trestii.
Plutirea ireala,
Infasoara urechea
In valul pasiunii.

Sangele se zbate,
Sub palida vedenie,
Ce se furiseaza la masa,
Cand se termina vinul.