Din turla unui plop curge
amurgul sfios.
S-au spart geamurile zilei
si somnul frunzelor
cade pe ochii curcubeelor.
Intre doua amintiri
copacul linistei...
Soapta...vis...uitare...
Umbra inalta a unui crin
in suflet...
O panza de paianjen se deschide-
margine a soaptei...
Timpul se dilata in toate,
si pe ecranul serii-
cenusa macilor condamnati
la neuitare...