lasă-mă la intrarea sărutului tău și nu voi spune nimic
despre nopți n-o să văd și zilele rămase împreună cu trupuri
o să le rostesc încet despre tăceri o să auzi cuvintele legându-se
la pieptul meu gândurile presupuse șoptite pe îndelete
sunt mângâierile lăsate urme la întoarcerea noastră între aripi

o să mă pocăiesc cu nume de elian o sabie și-un scut
cetățile noastre zâmbind intră în casele oamenilor
cu brațele nuduri săruturi și vulturi
e desenul nostru care lasă câte un semn și trece mai departe
aici și acolo atingându-ne oglinzi printre lacrimi și sfinți