și totuși
ca un soi de vrajă
aștept să bată la ușă
speranța ce se întoarce umilă
la forma umană

* * *


despuiată de lumina timpului
femeia îmblînzește șarpele

candelă la marginea cercului
ca o ușă lăsată deschisă
pentru următorul gînd

* * *

în fiecare zi
convoaie întregi de cuvinte
turnate în golul memoriei
precum amăgitoare leacuri
topind desfiguratele temeri

* * *

timpul mă cheamă la pod
să-ți las umbra amanet

tot ce am pierdut
e scris pe un perete al casei

lumina rămîne aprinsă
cafeaua fierbinte
țigara...