Bănuiesc că acum n-o să vrei să guști buzele sărate...
Nu te-ai gândit o clipă cât poate să doară,
și-acum încerci să fugi și nu știi unde –
chiar atât te sperie iubirea?
Du-te, oricum n-o să mai simt vreodată gustul dulce...
Nu din ochii tăi, ce acum taie clipele în două:
jumătate mie, jumătate ție. Poftim!... Mersi!...
Nu începe iar cu teoria că nimic nu ține la nesfârșit
sau că perfecțiune nu există ;
tu nu ai un Dumnezeu, iar ca unic stăpân al tău, ți-e greu... să iubești.
Egoul tău își ia cuvintele, uită că în grabă
a lăsat o ființă fără adăpost...
Lasă, și tu ai buzele la fel de uscate ca și mine,
e vântul singurătații care usucă totul, încet.
Mă crezi?Nu,
deja ai plecat, vorbesc cu urme din parfumul tău.
Deja ai plecat
și eu chiar te-am iubit!
Ce știi tu de iubire?!...
N-o să-ți treacă prin gând și poate eu chiar te-am iubit.