aliniat voalul atârnă pe șolduri de carton Invocă umbre de nisip și foc
mă aplec pe-o aripă și văd un harem de suflete ce vor căldură de trup
ce-alunecă peste oase siluind câteva acorduri de pasiune
acest flaut scheletic e al meu Îl îmbrac în carne de iarnă
o las să danseze pe-aici într-un rug sfidător
prea mult am tăcut și m-am gândit la maică-mea
de prima dată am știut că ea e Salome

sunt fiul unei scorbure de vânt ce caută cântecul oaselor în voce de trib
cern carnea în respirația unei broaște Pacea să-mi urle pe limba de lapte
soarele stă afară Dincoace de plasa de țânțari fumul încălzește cearșaful
suculent Cana cu apă și lămâie își torturează mânerul așteptând o carte
lansată în câmp proaspăt arat
spiritele cântă legenda unui profet omorât cu noroi
mama e singura care plânge la ritualul demonic

cad Nisip - simt oglindă Ce mai contează alt ghinion Candela arde cuvinte
lacrimile sunt transpirație Secundele pângărite rămân gravate în portativ
mi-a expirat licența de viață Sunt lefter Mama nu-i A furat portativul
în gură glasuri Pe nări nisipul redevine oase Animale se refac în tăcere
haremul de suflete se topește în timpul ce-ntinerește
realizez că nu m-am născut Lumea nu l-a cunoscut încă pe Dumnezeu
sunt Adam ce-și caută mama într-un incubator de suflete