urca ploaia spre văpaia de soare
ce ți-am dat-o și am încuiat-o...
ninge vara, ursitoarea, ce te strigă
să te ungă și să te ajungă.

și-am să te-mbrac în flori de mai,
eu de tine mă țin scai,
în culori de liliac,
cuibăriți într-un hamac,
pe lac
în loc de lac...

tu, izvoare, și apare, și nu doare,
lasă rece și doar te petrece.
știi tu cine e-ntre mine? oare cine?
nu îți pasă, cobori sus pe casă...