e ultima șansă cand poți să mă împarți în 30 de mii de inele
e ultima ta galaxie...
țin minte când mă prăbușeam
la gleznele tale și-ți savuram antenele,
iar tu ca o insectă te mulțumeai să înțepi.

te asfixiezi știu,
dar altă patrupedă în locul tău
și-ar face rugăciunile,
și m-ar cântări în urechile sale,
ca pe un concert în la bemol.

aseară au fost arestați toți greierii,
pentru că toată lumea plănuise să facă dragoste
și greierii deranjau..
au rămas fără viori,
cum rămai tu în fiecare dimineață fără glas,
fără buze,
fără continente pe planete abstracte.

mâine vor fi dați în judecată toți nebunii
care strigau și aveau un comportament sinistru,
vor fi condamnați,
și vor evada din mintea lor,
din mintea mea,
mă alătur lor..

te descopăr iar,
te mănânc de vie,
te deteriorez cu parfum de bărbat de 20 de ani,
te botez cu rădăcini de femeie.

e șapte dimineața și-n loc de soare pun glas de tămâie,
pun oameni la zid,
și îi execut,
pun ceasul să sune la sfârșitul sărutului:
mă-ncumet să cred
că te vei lăsa pictată,
mă-ncumet să cred-