Spumoasă și-n afară cum se albește
halba
marea naște ceața-n parâme de ceresc
catarg

Bancuri de pești îi tocesc șoselele străvechi
carnal
de parc-ar înota până azi dipnoii pești
și-atlanți

Marea-i femelă gestantă-a bourului alb
moldav
ce-l cheamă într-un hotel din nave avariat
măcar

Ea năștea ușor odată multe mii de sturioni
pe-un braÈ›
acum îi survolează și-i pândesc pușcașii-n
radar

Marea și-a pierdut la noi doar Trei papuci –

I. pruncă
își uita Histria portuară pescărița furată de-un pirat

II. fată
se iubea cu renegatul Apusului Publiu Ovidiu Naso

III. mare
fu durerea fără de mări(re)-a lui Ștefan și-a fiului ultim
RareÈ™

Cum și-ar mai putea-ncălța acum
marea aceasta cele trei picioare
(dobrogean, basarabean și balcic)
dând bastoane oarba hăt departe
de vine ceață și Prut spumegă-n cascade