O clipă, două-ai dispărut
Și linistea m-a-mpresurat
Ca o povară.
Un semn, un scurt sărut
Și timpul orb, nemăsurat,
Se cerne iară.

Și te-ai întors ușor, zâmbind,
De parcă nici n-ai fi plecat,
Deși o umbră,
S-a strecurat, zidind
O despărțire ce-a marcat,
O cale sumbră.

N-am zis nimic atunci. Apoi,
ÃŽncremenind ca o statuie
Neterminată,
Priveam cu ochii goi,
La umbra ce pleca
Spre altădată..