în această maternitate de coral pruncii
sunt alăptați la sâni de cerneală
mamele
au trup de melc despletindu-și propriul
uter
iar picioarele –
da!
picioarele!
gem a șofran legănându-și moartea
la soare

berzele ne poartă sub cer ca pe bombe
vom pica peste infern în picaj
în marile ateliere privatizate
aripile îngerilor sunt tăiate cu ferăstrăul
trusei de traforaj
deghizându-se-n ele sepiile și cașaloții

vom călători cu o altă ardere internă
buldozerele vor rade gările și refugiile
de tramvai
vom face din pasta morților ultimii cai
ce vor despica în copite betonul roșu –
opriți aerul condiționat!
stingeți reclamele!
viața trece altminteri printre niște mutilați
despuiați-vă tații!
sugeți-vă mamele!
lăsați deșertului mut laptele praf!

priviți-mă! cu furculița adun dintre sunete
nervii
i-am ținut destul
între lacrimi și salivă
cei mai slabi dintre noi vor muri de foame
sub această vită costelivă
ce nici să se balige nu mai poate

iertați-mă! am să tac…
m-a izbit cucul în piept –
își lasă
își fură oul
nu știu
iar cerul îmi stă în suflet
ca o umbreluță în paharul cu gin