Hai, să uităm o clipă, de iubire !
Să ne prefacem c-am fi doar vecini
Ce-mpart un palier de fericire
Și sunt, deocamdată, doi străini.

Eu am să ies în mână cu țigarea
Și din balconul care ne desparte,
S-arunc priviri timid spre lumânarea
Ce pâlpâie la tine lângă carte.

Iar fumul ei purtat ca voal de seară,
Te-atrage cu mirosul aromat,
Dar te prefaci că picături de ceară,
Pe foaia cu povești s-au revărsat.

Încurajat, un zâmbet traversează,
Plutind peste urâta balustradă,
Aprinde chipul tău ce luminează
Cu praf de stele, teiul de la stradă.

Nu mâna mi-o întinzi, ci doar un gând
Și-l prind în brațe, calm și grijuliu,
Doar mă prefac, tu simți că sunt flămând
Să-mi faci un semn, chemându-mă să viu.

Mai sorb un fum, o gură din cafeaua
Al cărei gust, ambrozie îmi pare.
Din negrul bolții, licăr zvârle steaua
Și-o adiere suflă-n lumânare.

E ca un semn de vrajă ce se țese,
Ne apropiem prin pânza de-ntuneric,
Răsufli dor, și dor din mine iese,
Împreunate-ntr-un sărut eteric.

A fost doar vis? Nu știu! Și nici nu-mi pasă!
Ești doar a mea! Nebun de fericire,
Te strâng la piept, vecina mea frumoasă
Și-ntreb: mai vrei o noapte de iubire ?